Carpe diem?

Mi-as dori sa fiu un simplu spectator, care vede, asculta, observa, se amuza, se seinsibilizeaza si atat... Mi-as dori sa nu mai fiu eu personajul principal din viata mea... Mi-as dori sa nu ma ma gandesc la indicatii scenice, strategii regizorale, sa concep decoruri, muzica potrivita, sa ma gandesc cum sa fac finalul mai atractiv, mai interesant si de neprevazut... Mi-as dori doar sa aplaud la sfarsit sa vad daca mi-a placut "piesa" sau nu... Mi-as dori sa nu mai fiu parte la making off , ci doar sa vad piesa asa cum este ea fara interventiile mele de "artist"...
Ma gandesc acum cum ar arata viata mea fara interventiile mele de bun "senarist " si nu... nu ar arata deloc asa .. Acum as face cu totul altceva, as avea o alta atitudine, domeniile mele de interes ar fi cu totul altele si ... as fi acum in cu totul alta parte... Ce piesa ar avea mai mult succes? Cea ipotetica, clar pentru ca intotdeauna ce nu ai sau ce nu stii cum este ti se pare cea mai interesanta.. Nu stiu pentru ceilalti cum ar fi, dar eu imi condamn din rasputeri cele mai multe interventii si mizez pe carpe diem. Paradoxal, acest "carpe diem" ar aduce o partitura "nelucrata", neslefuita deloc, dar.... cel ma important.. o piesa buna! De aceea cred ca tot ce este neplanuit, nestudiat iese cel mai bine :)

Uneori simt ca traiesc un film , in care eroii imi sunt straini si simt nevoie sa ma sterg la ochi ca sa mi dau seama daca visez sau nu... uneori ma intreb de ce Dumnezeu mi-a luat atat... si in clipa urmatoare stiu ca mi-a luat putin ca sa-mi dea mult mai mult! da..

ps: o sa vezi tu ca ... niciodata (...)!