A aminti pentru fiecare dintre noi inseamna altceva.. unii nu-si amintesc mare lucru, traiesc doar acum si trecutul e invaluit intr-o indescifrabila ceata, altii isi amintesc totul si au memorie de elefant ( cum se zice din popor), iar altii pur si simplu nu vor sa-si amintesca din varii motive de trecut. Cert este ca toti avem amintiri, cat de mult fac parte din prezentul noastru depinde de sensibilitatea fiecaruia :P
Ploua de ceva timp si nu am avut deloc chef sa ies din casa (desi planuri chiar erau) si m-a cuprins inevitabil nostalgia, tristetea, dorinta, dorul. Imi amintesc de anii de liceu si primul an de facultate, cei mai frumosi ani ai mei de pana acum, fiecare cu farmecul lor. Ma gandesc la ceea ce mi traieste cele mai puternice amintiri… si orice din jurul meu face corelatie cu acel timp ..
Cuvantul la ordine era tineretea, un cuvant care nu a sunat niciodata mai vesel ca atunci. Au fost anii in care aveam alaturi mereu cele mai interesante fiinte si in care se faceau primele si cele mai intense destainuri. Incerc sa imi amintesc ceea ce traiam atunci si nu stiu, ideea e ca stiu ca traiam. Despre ce vorbeam oare? Care erau visele care ne framanatau mintile? Care erau vorbele care ne umpleau buzele? Cine si ce gandea in perioadele acelea ascunse in uitare? Care erau grijile? Incerc doar sa retraiesc senzatile petrecerilor alaturi de prieteni, majoratele din fiecare saptamana, planurile revolutionare care navaleau peste noi in miez de noapte, urarile incantatoare pe care ni le faceam in vartejuri de betii adolescente si ne juram solemn sa nu ne uitam niciodata. Era sarbatoare cand parintii cuiva plecau de acasa, cand mergeam la picnic, cand am dat teza la info in parc, cand am fost cu totii prima oara la cofetarie si la teatru : ) ) ) cand i-am dat profului hartia cu pata de pe tavan. Eram singurii cu sacouri albastre in miezul verii si ora de mate chiar te trezea la viata in orice anotimp…Datele la romana erau la mare pret, temele pe care le scriam doar pe prima pagina ca sa puna profu vazut.. Fizica o mare necunoscuta si acuma pentru mine , cand mi-a zis profu daca ambitiile mele pentru viitor se leaga cumva de ASE Bucuresti…. Dra de biologie sper sa nu mai aiba probleme existentiale si sa nu-I mai ocupe elevii locul de la catedra… Orele de Latina in care s-au legat prieteniile dintre noi : ) ah.. si revelionul pe care l-am petrecut chiar in cancelarie si am scris istorie acolo .. era atat de intens tot si frumos … stiu ca trebuie sa scriu ca a trecut, darn u vreau sa accept… da si Ultimu clopotel care a venit… si i-am dat profului de romana cartea pe care mi-a aruncat-o pe ferestra : )
Intre timp multe nopti, multe petreceri, multe schimbari au trecut peste noi.. si ce e mai trist e ca o sa mai treaca atat de multe si mult mai mari. A trecut prima atingere, primul sarut, prima prietenie, prima confesiune, prima escapada de acasa, primul “te iubesc”… Au trecut si iubirile si in cele mai fericite cazuri au fost inlocuite cu altele, dar totul este pe salvat pe casete, cd-uri… singura dovada impotriva timpului ca au existat si au fost frumoase. S-au uitat dorintele, ambitiile, rivalitatile , acum sunt undeva intr-un colt al grijilor de zi cu zi, multe si inutile, in planurile atat de ambitioase …. In cele mai norocoase cazuri, rar, prea rar, cate un pahar in plus de vin le mai dezgroapa pe lasat de seara si ne mai uitam la colectia de poze de demult. Realizam ca au fost ca ca au trecut!
