D'ale vietii

Exista atat de multe lucruri in viata cu care devii usor familiar, te atasezi de ele chiar daca sunt doar lucruri si atat… O carte, o pereche de pantofi, o geaca, o bluza, un telefon , un apartament… etc nu mi-ar ajunge spatiul sa enumar atatea lucruri de care te tot atasezi in timpul vietii sau cel putin eu ma atasez usor de multe chestii, desi stiu ca nu ar trebui .. Orice alaturi de care petrec mai mult timp devine parte din mine, e a mea, ma leaga ceva de ea sau de el .. exista pareri conform carora as fi sensibila sau posesiva sau ca traiesc in lumea mea roz si plina de mult mult puf :D insa doar eu posed adevaru.. muhahahahha
Toate astea de care ajungi in timp sa te simti atat de legat, tot in timp se transforma in lucruri pe care nu le mai recunosti sau pe care negi ca ti-au apartinut vreodata … Mi s-a intamplat azi si m-am simtit atat de ciudat, atat de vinovata ca si cand mi-as fi renegat o parte din mine, as fi mintit in fata unui adevar incontestabil ..
Si acum stau si ma intreb si ma gandesc cum e posibil sa ajungi intr-un tip atat de scurt de la extaz la agonie ca sa sune mai dramatic… si chiar nu imi dau seama… Ma gandesc doar ca e posibil sa fie o situatie temporara in care mintea mea vrea asta, dar in adancul sufletului sa fie inca “ extazul “ ala de care vorbeam ca sa para totul mai dramatic.. si rationalul a castigat … e 1-0
Problema e ca mai duc o lupta tot intre ratiune si iratiune iar de data asta asa de mult ma tem ca o sa fie 1-1… si NU VREAUUU!!!!!! Exista lucruri de care vrei sa te feresti cu toate puterile omenesti, sa fugi, sa le tii sub control pentru ca stii ca rational asa e cel mai bine, dar cand nici nu te astepti situatia se schimba la 180 de grade si uite asa de face 1-2…
Si stau si ma intreb… ca sa fie totusi un echilibru si sa ne motivam in deciziile nostre faptul ca totusi purtam ceva pe umeri mult mai voluminos decat ce am mai jos in partea stanga … sunt domenii in care ar trebui sa judecam doar cu inima si lucruri care ar trebui judecate doar cu mintea? Daca facem compromisul asta si ii dam irationalului ce e al lui… ne lasa in pace sa ne vedem mai linistiti de viat noastra?

Ps: Sunt sincer ma!